Ce pierdem din vedere atunci când simplificăm excesiv nutriția?
În ultimii ani, discursul despre slăbire s-a concentrat tot mai mult asupra proteinelor, restricțiilor alimentare și rezultatelor rapide. Dar ce se întâmplă când reducem un proces metabolic complex la câteva cifre și uităm de sănătatea organismului?
În practica mea de nutriționist-dietetician observ o tendință care mă îngrijorează: abordăm tot mai frecvent scăderea în greutate dintr-o perspectivă extrem de îngustă. Fie că vorbim despre persoanele care slăbesc prin intervenții nutriționale, fie despre cele care beneficiază de tratamente medicamentoase pentru obezitate, discuția ajunge adesea la aceeași recomandare: să consumăm suficiente proteine. Desigur, proteinele sunt esențiale. Însă o alimentație sănătoasă nu poate fi evaluată exclusiv prin cantitatea sau procentul de proteină.
În acest proces contează și aportul energetic, calitatea carbohidraților, fibrele alimentare, grăsimile, vitaminele, mineralele, activitatea fizică și sănătatea metabolică. Obiectivul nu ar trebui să fie doar să pierdem kilograme, ci să îmbunătățim compoziția corporală și să ne protejăm sănătatea pe termen lung.
La emisiunea de ieri, am discutat despre unul dintre cele mai persistente mituri din nutriție: ideea că trebuie să renunțăm la carbohidrați pentru a slăbi. În realitate, carbohidrații reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism, fiind deosebit de importanți pentru susținerea activității fizice și a efortului de intensitate crescută. Problema apare atunci când tratăm toate alimentele care conțin carbohidrați ca și cum ar avea același impact asupra sănătății.
Fructele, legumele, leguminoasele, ovăzul și cerealele integrale sunt surse de carbohidrați, dar aduc în alimentație și fibre, vitamine, minerale și numeroși compuși bioactivi.
Nu putem pune semnul egal între consumul de linte, fructe sau cereale integrale și consumul frecvent de băuturi îndulcite ori produse bogate în zaharuri adăugate. Contează calitatea alimentelor, porțiile, contextul metabolic și structura întregii alimentații. O persoană poate slăbi și cu un aport mai mare de carbohidrați, și cu unul mai redus. Dar pierderea în greutate nu reprezintă, singură, o dovadă că dieta respectivă este optimă pentru sănătate.
Fibrele alimentare: componenta pe care riscăm să o neglijăm
Atunci când eliminăm fără discernământ alimentele care conțin carbohidrați, riscăm să reducem și aportul de fibre alimentare. Fibrele au roluri importante în organism. Ele contribuie la funcționarea normală a tranzitului intestinal, la sațietate, la controlul glicemic și la sănătatea cardiovasculară. O parte dintre fibre sunt fermentate de microbiota intestinală, cu producerea unor metaboliți precum acizii grași cu lanț scurt, implicați în funcționarea normală a intestinului și în diferite procese metabolice. Organizația Mondială a Sănătății recomandă adulților un consum de cel puțin 25 g de fibre alimentare pe zi, provenite în principal din alimente vegetale.
Desigur, o dietă cu aport redus de carbohidrați poate fi construită astfel încât să asigure suficiente fibre. Însă acest lucru presupune planificare, nu eliminarea automată a fructelor, leguminoaselor și cerealelor integrale. Nu este suficient să știm câte proteine consumăm. Trebuie să știm și ce nutrienți lipsesc din alimentație.
Proteinele sunt importante. Dar nu sunt suficiente pentru prezervarea masei musculare
În procesul de slăbire, unul dintre obiectivele importante este reducerea masei adipoase, cu limitarea pierderii de masă musculară. Aportul adecvat de proteine contribuie la acest obiectiv, însă nu funcționează independent de ceilalți factori. Prezervarea masei musculare depinde și de exercițiile de rezistență, de disponibilitatea energetică, de vârstă, de starea de sănătate și de particularitățile individuale. O persoană poate consuma cantități mari de proteine și, totuși, să piardă masă musculară în timpul slăbirii, mai ales dacă restricția energetică este severă și lipsește antrenamentul de forță. De aceea, evaluarea progresului nu ar trebui să se limiteze la cântar. Ne interesează compoziția corporală, forța, funcționalitatea musculară, toleranța la efort, starea generală și posibilitatea de a menține rezultatele obținute.
Ce se schimbă atunci când slăbirea este susținută medicamentos?
Tratamentele medicamentoase moderne pentru obezitate au adus progrese importante și reprezintă opțiuni terapeutice valoroase pentru persoanele care au indicație medicală. Nu consider că ar trebui demonizate. Dimpotrivă, utilizate corect, sub supraveghere medicală, pot contribui semnificativ la managementul obezității și al riscurilor asociate.
Însă eficiența unui tratament asupra greutății nu înseamnă că alimentația devine un aspect secundar. Unele dintre aceste medicamente reduc considerabil apetitul, iar persoanele aflate în tratament pot ajunge să consume volume alimentare mult mai mici. În absența unei intervenții nutriționale adecvate pot apărea probleme precum aportul insuficient de nutrienți, constipația, deshidratarea sau pierderea nedorită de masă musculară. Din acest motiv, recomandările nutriționale trebuie să urmărească nu doar aportul proteic, ci și acoperirea necesarului de fibre, micronutrienți, energie și lichide, precum și menținerea activității fizice.
Există însă și o altă problemă care mă preocupă: interesul pentru tratamente medicamentoase din partea unor persoane care își doresc să piardă doar câteva kilograme, fără să existe neapărat o indicație medicală. Trebuie să facem o distincție clară între tratamentul unei afecțiuni cronice precum obezitatea și utilizarea medicamentelor exclusiv pentru un obiectiv estetic. Un tratament eficient nu înseamnă automat un tratament potrivit pentru oricine.
Când dorința de a slăbi începe să afecteze sănătatea
Mi se pare esențial să discutăm și despre riscurile strategiilor restrictive adoptate de persoane care nu prezintă probleme medicale și care urmăresc doar o modificare relativ mică a greutății. Eliminarea inutilă a unor categorii alimentare, aportul energetic foarte scăzut și concentrarea exclusivă asupra cântarului pot favoriza carențe nutriționale, scăderea performanței fizice, pierderea masei musculare și o relație problematică cu alimentația.
Nu orice dietă restrictivă produce aceste consecințe și nu putem atribui automat problemele de sănătate unei singure alegeri alimentare. Dar riscurile există și trebuie discutate înainte de începerea unei intervenții, nu doar după apariția complicațiilor. În special în cazul persoanelor care sunt deja normoponderale și urmăresc exclusiv un rezultat estetic, evaluarea obiectivului și a raportului dintre beneficii și riscuri devine cu atât mai importantă.
Cum ar trebui abordat, de fapt, procesul de slăbire?
O intervenție nutrițională corectă începe cu evaluarea persoanei, nu cu alegerea unui procent universal de macronutrienți. Trebuie să înțelegem istoricul ponderal, compoziția corporală, analizele relevante, eventualele afecțiuni, nivelul de activitate fizică, obiceiurile alimentare, somnul și relația cu mâncarea. Abia apoi putem construi un protocol cu aport energetic potrivit, proteine suficiente, surse de carbohidrați de calitate, grăsimi adecvate și diversitate alimentară. Iar pe parcurs, protocolul trebuie adaptat în funcție de răspunsul organismului și de obiectivele individuale. Nu există un singur procent de proteine sau carbohidrați potrivit tuturor și nici o singură strategie care să răspundă tuturor nevoilor.
Slăbirea este un proces. Sănătatea trebuie să rămână obiectivul principal.
Cred că avem nevoie de o schimbare a modului în care comunicăm despre scăderea în greutate. Să nu mai transformăm alimentele în dușmani, să nu mai prezentăm restricția drept singura soluție și să nu mai confundăm scăderea rapidă a greutății cu îmbunătățirea automată a sănătății.
Putem discuta despre aport proteic fără să ignorăm fibrele. Putem promova scăderea masei adipoase fără să neglijăm masa musculară. Putem recunoaște beneficiile tratamentelor medicamentoase fără să le prezentăm drept soluții universale.
Nutriția nu înseamnă doar calcule. Înseamnă fiziologie, individualizare, comportament alimentar și prevenție. Iar o intervenție reușită nu este doar cea în urma căreia persoana cântărește mai puțin, ci aceea care contribuie la o sănătate mai bună și la rezultate ce pot fi menținute.
Drd. Cristina Georgescu
Nutriționist-Dietetician
